FALCĂ, fălci, s. f. 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sînt fixați dinții; maxilar, mandibulă. ♦ Expr. Cu o falcă în cer și (cu) alta (sau una) în pămînt = (în basme) cu gura larg deschisă pentru a înghiți tot ce-i iese în cale; fig. aprins de mînie, foarțe furios. ♦ Partea inferioară a obrazului. 2. (Tehn.) Fiecare dintre piesele masive ale unei unelte sau ale unei mașini, care servește la prindere sau la sfârîmare prin strîngere. – Lat. falx, -cis.