falafastîc, și (maĭ des) farafastîc n., pl. urĭ (turc. pop. falan fystyk, lit. filan fystyk, asta și aceĭa). Pl. Mofturĭ, alintăturĭ: ĭa nu maĭ umblațĭ cu farafastîcurĭ și plecați odată! Zorzoane, fleacurĭ: rochie cu farafastîcurĭ. – Forma fala- în rev. I. Crg. 2, 134, și Ion Adam în ziaru Minerva, 26 Apr. 1911, 4, 5.