Definiția cu ID-ul 445359:
Etimologice
faer (-re), s. n. – Dojană, mustrare, ceartă. – Var. faier „sărbătoare”, în sens ironic. După Borcea, 185 și Scriban, din germ. Feuer „foc”.
Exemple de pronunție a termenului „faer” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3
faer (-re), s. n. – Dojană, mustrare, ceartă. – Var. faier „sărbătoare”, în sens ironic. După Borcea, 185 și Scriban, din germ. Feuer „foc”.