O definiție pentru faer


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fáer (-re), s. n. – Dojană, mustrare, ceartă. – Var. faier „sărbătoare”, în sens ironic. După Borcea, 185 și Scriban, din germ. Feuer „foc”.

Intrare: faer
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faer
  • faerul
  • faeru‑
plural
  • faere
  • faerele
genitiv-dativ singular
  • faer
  • faerului
plural
  • faere
  • faerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)