FACERE, faceri, s. f. 1. Șăvîrșire. ♦ Facere de bine = binefacere. 2. (Bis.) Creare a lumii de către dumnezeu. ** Expr. Facerea sau cartea facerii = cartea întîi din Vechiul Testament. 3. Construire, zidire. 4. Acțiunea de a naște copii; naștere. 5. (Înv.) Elaborare a unei legi. 6. (Neobișnuit, în expr.) Facerea zilei $= revărsatul zorilor; faptul zilei. – V. face.