făstâc m. Mold. V. fistic.

fistic [At: ALECSANDRI, T. 449 / V: fâstâc (Pl: fâstăchi), (înv 2) festec, fes~, feștec, vâstâc sn / Pl: (înv) ~ici sm, ~uri sn / E: tc fistic, ngr φιστίϰι] 1 sm Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2 sm Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și, când e prăjit, plăcut la gust.

fistic, m. nucșoară lunguiață conținând un sâmbure verde plăcut la gust, rodul oleaginos al arbustului cu acelaș nume (Pistacia vera). [Mold. făstâc = turc. FYSTYK].