feleleat sn [At: COD. VOR., 37/1 / V: (înv) felalet, felălet, felelat, fălălat, feleleatiu / Pl: ~uri / E: mg felelet „răspuns, responsabilitate”] (Trs; mgî) 1 Răspuns. 2 (Îe) A da (sau a vinde, a cumpăra) pe ~ A da (sau a vinde, a cumpăra) pe garanție. 3 Justificare.

fălălat sn vz feleleat

felalet sn vz feleleat

felălet sn vz feleleat

felelat sn vz feleleat

feleleatiu sn vz feleleat

felelét n., urĭ (ung. felelet). Vechĭ. Răspuns, replică, ripostă.

feleleat (-turi), s. n. – 1. Răspuns. – 2. Responsabilitate, solvență. Mag. felelet (DAR). Rar, în Trans. – Der. felelui, vb. (a răspunde, a garanta), din mag. felelni (DAR; Gáldi, Dict., 127).

feleleat, feleleaturi, s.n. (reg.) 1. răspuns. 2. răspundere, responsabilitate, garanție. 3. apărare, justificare.