3 definiții pentru făcălitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făcălitoare sf [At: CADE / Pl: ~ori / E: făcăli + -(i)toare] (Ban) Polonic găurit, pentru scos urda din zer.

FĂCĂLITOÁRE, făcălitori, s. f. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stînă pentru separarea urdei de zer.

FĂCĂLITOÁRE, făcălitori, s. f. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stână pentru separarea urdei de zer. – Din făcăli (puțin folosit) + suf. -(i)toare.

Intrare: făcălitoare
făcălitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcălitoare
  • făcălitoarea
plural
  • făcălitori
  • făcălitorile
genitiv-dativ singular
  • făcălitori
  • făcălitorii
plural
  • făcălitori
  • făcălitorilor
vocativ singular
plural

făcălitoare

  • 1. Lingură mare, cu găvanul găurit, folosită la stână pentru separarea urdei de zer.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • făcăli (puțin folosit) + sufix -(i)toare.
    surse: DLRM