Definiția cu ID-ul 900207:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÎLFÎÍRE, fîlfîiri, s. f. Acțiunea de a fîlfîi și rezultatul ei. 1. Bătaie de aripi însoțită de zgomotul caracteristic zborului. Veni un vultur falnic Zburînd cu fîlfîiri ușoare. TOMA, C. V. 89. 2. Fluturare a unei pînze, a unui steag etc. în bătaia vîntului. Sergentul moare șuierînd Pe turci în risipire, Iar căpitanul admirînd Stindardu-n fîlfîire. ALECSANDRI, P. A. 209. 3. Fig. Suflare de vînt și zgomotul care o însoțește. În liniștea iatacului pătrundeau fîlfîirile de-afară ale vîntului și răpăitul noilor învăluiri de stropi. SADOVEANU, O. IV 226. Eu tăceam și ascultam cum fîlfîiri de vînt umflă frunzișurile și cresc într-o muzică sălbatică. id. ib. VI 526.