2 intrări

O definiție


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fârtățí, fârtățésc, vb. IV (pop., înv.) 1. a considera pe cineva „fârtat” (frate-de-cruce). 2. (refl.) a se înfrăți.

Intrare: fârtățire
fârtățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârtățire
  • fârtățirea
plural
  • fârtățiri
  • fârtățirile
genitiv-dativ singular
  • fârtățiri
  • fârtățirii
plural
  • fârtățiri
  • fârtățirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fârtăți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fârtăți
  • fârtățire
  • fârtățit
  • fârtățitu‑
  • fârtățind
  • fârtățindu‑
singular plural
  • fârtățește
  • fârtățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fârtățesc
(să)
  • fârtățesc
  • fârtățeam
  • fârtății
  • fârtățisem
a II-a (tu)
  • fârtățești
(să)
  • fârtățești
  • fârtățeai
  • fârtățiși
  • fârtățiseși
a III-a (el, ea)
  • fârtățește
(să)
  • fârtățească
  • fârtățea
  • fârtăți
  • fârtățise
plural I (noi)
  • fârtățim
(să)
  • fârtățim
  • fârtățeam
  • fârtățirăm
  • fârtățiserăm
  • fârtățisem
a II-a (voi)
  • fârtățiți
(să)
  • fârtățiți
  • fârtățeați
  • fârtățirăți
  • fârtățiserăți
  • fârtățiseți
a III-a (ei, ele)
  • fârtățesc
(să)
  • fârtățească
  • fârtățeau
  • fârtăți
  • fârtățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)