O definiție pentru fârtățire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fârtăți, fârtățesc, vb. IV (pop., înv.) 1. a considera pe cineva „fârtat” (frate-de-cruce). 2. (refl.) a se înfrăți.
Intrare: fârtățire
fârtățire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||