făcăluĭésc și (Munt. vest) fîcîĭ, a -í v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s’a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s’a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută’n pastă).

fîcîĭ v. tr., V. făcăluĭesc.