4 definiții pentru fâșcâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fâșcâitu sf [At: DA / V: ~căi~ / Pl: ~ri / E: fâșcâi + -itură] (Mol; Buc) Șuierătură.

FÂȘCÂITÚRĂ, fâșcâituri, s. f. (Reg.) Fâșcâit. – Din fâșcâi + suf. -(i)tură.

FÎȘCÎITÚRĂ, fișcîituri, s. f. (Rar) Fîșcîit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fâșcâitúră, fâșcâitúri, s.f. (reg.) șuierătură, fluierătură.

Intrare: fâșcâitură
fâșcâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșcâitu
  • fâșcâitura
plural
  • fâșcâituri
  • fâșcâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâșcâituri
  • fâșcâiturii
plural
  • fâșcâituri
  • fâșcâiturilor
vocativ singular
plural

fâșcâitură

etimologie:

  • fâșcâi + sufix -(i)tură.
    surse: DLRM