Definiția cu ID-ul 245107:


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exultáție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exultáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exultáției; pl. exultáții, art. exultáțiile (sil. -ți-i-)