2 intrări

2 definiții

extrudá vb., ind. prez. 1 sg. extrudéz, 3 sg. și pl. extrudeáză

extrudá vb. tr. A supune procedeului de extrudare. (< fr. extruder, lat. extrudere)

Intrare: extrudat
extrudat participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extrudat extrudatul extruda extrudata
plural extrudați extrudații extrudate extrudatele
genitiv-dativ singular extrudat extrudatului extrudate extrudatei
plural extrudați extrudaților extrudate extrudatelor
vocativ singular
plural
Intrare: extruda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extruda extrudare extrudat extrudând singular plural
extrudea extrudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extrudez (să) extrudez extrudam extrudai extrudasem
a II-a (tu) extrudezi (să) extrudezi extrudai extrudași extrudaseși
a III-a (el, ea) extrudea (să) extrudeze extruda extrudă extrudase
plural I (noi) extrudăm (să) extrudăm extrudam extrudarăm extrudaserăm, extrudasem*
a II-a (voi) extrudați (să) extrudați extrudați extrudarăți extrudaserăți, extrudaseți*
a III-a (ei, ele) extrudea (să) extrudeze extrudau extruda extrudaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)