EXTREMĂ, extreme, s. f. 1. Margine, limită, capăt (foarte îndepărtat). ◊ Expr. A trece de la (sau a cădea dintr-o extremă la) (sau într- ) alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată). ♦ (În partidele politice burgheze) Extremă dreaptă = fracțiune reprezentînd poziția cea mai reacționară față de politica oficială a partidului. Extremă stîngă = fracțiune reprezentînd poziția cea mai înaintată față de politica oficială a partidului. 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi. 3. Jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stînga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei. – Fr. extrème.