EXTRAORDINAR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepțional; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. [Var.: (înv.) estraordinar, -ă adj.] – Fr. extraordinaire (lat. lit. extraordinarius).