EXTRAGE, extrag, vb. III. Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus. 2. (În expr.) A extrage rădăcina pătrată (sau cubică etc.) = a afla un număr care, ridicat la pătrat (sau la cub etc.), să dea numărul căutat. – Lat. lit. extrahere (după trage).