externare s. f. (med.) Scoatere din spital a unei persoane, de obicei când starea sănătății s-a îmbunătățit ◊ „Împotriva opunerii categorice a medicilor, se face externarea din spitalul specializat din Capitală, pacientul fiind transportat la spitalul din Leordeni, Argeș.” Sc. 19 XI 78 p. 4 (din externa)