EXTERITORIALITATE s. f. Regim de excepții de la normele de drept comun, de care se bucură, în anumite împrejurări, membrii corpului diplomatic, sediile oficiilor diplomatice etc. în baza presupunerii că ei nu s-ar afla pe teritoriul statului respectiv, ci pe acela al statului lor național. [Pr.: -ri-a-] – După fr. exterritorialité.