EXPLOZIE, explozii, s. f. 1. Ardere și zgomot puternic al unui dispozitiv de distrugere, provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține acești dispozitiv. ♦ Proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt. ♦ (Impr.) Ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă. ♦ Motor cu explozie = motor la care arderea combustibilului se face într-un timp foarte scurt și este provocată de o scînteie. 2. Trecere brusca a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi. 3. Fig. Manifestare brusca, izbucnire neașteptată, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc. 4. Ieșire bruscă a aerului, după ce a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze) din cuprinsul aparatului fonator. – Fr. explosion (lat. lit. explosio, -onis).