EXPLOATARE, exploatări, s. f. Acțiunea de a exploata și rezultatul ei. 1. Însușirea fără echivalent a unei anumite cantități de muncă străină, acaparare a rodului muncii producătorilor de bunuri materiale de către proprietarii particulari ai mijloacelor de producție. 2. Punere în valoare a unei întreprinderi sau a unui bun; totalitatea lucrărilor și instalațiilor care servesc în acest scop. 3. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos (în mod abuziv) din ceva. [Pr.: -ploa-]