EXPERIENȚĂ, experiențe, s. f. 1. Totalitatea cunoștințelor și deprinderilor dintr-un domeniu oarecare, însușite prin practică. ♦ Ansamblul practicii sociale care formează baza cunoașterii și criteriul adevărului și care se creează mai ales în procesul producției materiale. 2. Verificare a cunoștințelor pe cale practică, prin cercetarea fenomenelor din realitatea înconjurătoare. ♦ Provocare intenționată a unor fenomene în vederea studierii legilor lor. [Var.: (Înv.) eSperiență s. f.] – Fr. expérience (lat. lit. experientia).