3 definiții pentru expectativ espectativ

expectativ, ~ă [At: GHICA, S. 176 / V: (înv) esp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expectatif] 1 a De așteptare. 2 a În așteptare. 3-4 a Care face posibilă sau necesară așteptarea Si: expectant (9-10). 5-6 av În mod expectativ (1-2).

*expectatív, -ă adj. (mlat. exspectativus, fr. expectatif. V. aștept, deștept). Care dă drept la așteptare, care te face să aștepțĭ: situațiune expectativă.

espectativ, ~ă a, av vz expectativ

Intrare: expectativ
expectativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expectativ expectativul expectati expectativa
plural expectativi expectativii expectative expectativele
genitiv-dativ singular expectativ expectativului expectative expectativei
plural expectativi expectativilor expectative expectativelor
vocativ singular
plural
espectativ
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.