EXIL, exiluri, s. n. Pedeapsă aplicată altădată pentru delicte politice, care consta în izgonirea unui cetățean din țară sau din localitatea în care trăiește; p. ext. îndepărtarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, pentru a scăpa de o prigoană; situație în care se găsește o persoană exilată. – Fr. exil (lat. lit. exilium).