EXECUTOR, -OARE, executori, -oare, adj. Executant. ♦ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul cuiva. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărârilor judecătorești; (în vechea organizare judecătorească) portărel. – Fr. exécuteur (lat. lit. exsecutor, -oris).