6 definiții pentru excomunicație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
excomunicație sf [At: I. GOLESCU, C. 158r / V: (îvr) escomunicăciune, (înv) esc~, escomunicațiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excommunication, lat excommunicatio, -onis] 1-4 (Asr; șîf escomunicațiune) Excomunicare (1-4).
escomunicație sf vz excomunicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
escomunicațiune sf vz excomunicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
escomunicăciune sf vz excomunicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
excomunicațiune sf vz excomunicație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*excomunicațiúne f. (lat. excommunicátio, -ónis). Afurisire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: excomunicație
excomunicație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
escomunicație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escomunicațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escomunicăciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
excomunicațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||