6 definiții pentru excomunicație escomunicație escomunicațiune escomunicăciune excomunicațiune

excomunicație sf [At: I. GOLESCU, C. 158r / V: (îvr) escomunicăciune, (înv) esc~, escomunicațiune, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr excommunication, lat excommunicatio, -onis] 1-4 (Asr; șîf escomunicațiune) Excomunicare (1-4).

escomunicație sf vz excomunicație

escomunicațiune sf vz excomunicație

escomunicăciune sf vz excomunicație

excomunicațiune sf vz excomunicație

*excomunicațiúne f. (lat. excommunicátio, -ónis). Afurisire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Intrare: excomunicație
excomunicație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excomunicație excomunicația
plural excomunicații excomunicațiile
genitiv-dativ singular excomunicații excomunicației
plural excomunicații excomunicațiilor
vocativ singular
plural
escomunicație
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escomunicațiune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escomunicăciune
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
excomunicațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excomunicațiune excomunicațiunea
plural excomunicațiuni excomunicațiunile
genitiv-dativ singular excomunicațiuni excomunicațiunii
plural excomunicațiuni excomunicațiunilor
vocativ singular
plural