Definiția cu ID-ul 244503:


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exaláție s. f. (sil. -ți-e) [x pron. gz], art. exaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. exaláției; pl. exaláții, art. exaláțiile (sil. ți-i-)