Definiția cu ID-ul 897633:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXACȚIÚNE, exacțiuni, s. f. (Ieșit din uz) Faptul de a cere și încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decît cele legale. V. spoliere, jupuire. (Atestat în forma esacțiune) Calimah era mazîlit pentru multele esacțiuni și prevaricațiuni. GHICA, S. 91. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) esacțiúne s. f.