EX-LIBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-Iibris, lat. ex libris [meis].

ex-libris sn [At: MOLIN, V. T. / Pl: ~uri / E: fr ex-libris, lat ex libris] Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză.

EX-LÍBRIS, ex-librisuri, s. n. Vinietă aplicată pe o carte, purtând numele unei biblioteci, a bibliofilului sau o deviză. – Din fr. ex-libris, lat. ex libris.

EX-LÍBRIS s.n. Vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărțile sale. [Cf. fr., it., lat. ex-libris – din cărțile lui...].

EX-LÍBRIS s. n. vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărțile sale. (< fr. ex-libris, lat. ex libris, din cărțile lui...)

ex-libris (lat.) (desp. -li-bris) s. n., pl. ex-librisuri (ex-libris Iorgu Iordan)

ex-libris (lat.) (-li-bris) s. n., pl. ex-librisuri

EX LIBRIS (loc. lat.) Mențiune făcută pe cărțile dintr-o bibliotecă, pentru a se indica posesorul ei. Se poate realiza fie printr-o ștampilă, fie printr-o etichetă aplicată pe copertă sau pe foaia de titlu a cărții. Cuprinde adesea și gravuri cu valoare artistică.