vonicer sm [At: BRANDZA, Fl. 207 / V: ~iu, (reg) voinicar, voin~, voiniceriu / Pl: ~i / E: nct] (Bot) 1 Arbust înalt până la 6 m, cu ramurile în patru muchii, cu frunzele opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui, cu fructele capsule cu patru lobi de culoare roz, care crește prin păduri, crânguri sau tufișuri Si: salbă-moale, (reg) caprifoi, clocuță, grujarcă, sânger, lemn-câinesc, lemnul-câinelui, parastasul-popii, pomiță-de-sânger (Evonymus europaeus). 2 (Bot; reg) Salbă-moale (Evonymus latifolius). 3 (Bot; reg) Salbă-râioasă (Evonymus verrucosus). 4 (Îc) ~-pitic Arbust înalt până la 2 m, cu tulpina unghiulară, cu frunzele persistente, glabre, alterne sau uneori opuse, cu florile brune-purpurii, care crește mai ales prin zăvoaie și lunci sau prin păduri de foioase (Evonymus nana).

vonicer s.m. (bot.) Arbust cu ramurile în patru muchii și cu florile albe-verzui (Euonymus europaeus); salbă-moale. ◊ Vonicer-pitic = arbust înalt pînă la 2 m, cu tulpina unghiulară, cu frunzele persistente, glabre, alterne sau uneori opuse, cu florile brune-purpurii, care crește mai ales prin zăvoaie și lunci sau prin păduri de foioase (Euonymus nana). • pl. -i. și (reg.) voinicar, voinicer s.m. /voinic + -ar.

SALBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.

VONICER, voniceri, s. m. Arbust cu ramurile în patru muchii și cu flori albe-verzui; salbă-moale (Evonymus europaeus) – Et. nec.

SALBĂ ~e f. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.), purtată la gât; colier; colan. ◊ ~-moale arbust înalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare roșie, din al cărui lemn se obține un cărbune fin, folosit în pictură. 2) (la bovine și la unele ovine) Cută a pielii ce se formează pe partea de jos a gâtului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba

VONICER ~i m. Arbust cu ramurile în patru muchii, având frunze lucitoare și flori albe-verzui. /voinic + suf. ~er

salbă s. f., g.-d. art. salbei; pl. salbe

vonicer s. m., pl. voniceri

SALBĂ s. 1. (prin Transilv.) baier. (O ~ de galbeni.) 2. colan, colier, șirag, (înv. și pop.) gherdan, (înv.) zgardă. (O ~ de pietre scumpe.) 3. (ANAT.) fanon. (~ la gâtul bovinelor.) 4. (BOT.) salbă-moale = a) (Evonymus europaea) vonicer, (reg.) caprifoi, clocuță, grujarcă, sănger, voinicar, lemn-câinesc, lemnul-câinelui, parastasul-popii, pomiță-de-sânger; b) (Evonymus latifolius) (reg.) verigar, vonicer, lemn-câinesc; c) (Rhamnus cathartica) verigar, părul-ciutei, (reg.) crasici, crușân, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-câinesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; salbă-râioasă (Evonymus verrucosa) = lemn-râios, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.).

SALBĂ s. v. gârbiță, policioară, poliță, secară.

VONICER s. (BOT.; Evonymus europaea) salbă-moale, (reg.) caprifoi, clocuță, grujarea, sânger, voinicar, lemn-câinesc, lemnul-câinelui, parastasul-popii, pomiță-de-sânger.

VONICER s. v. lemn-râios, părul-ciutei, salbă-moale, salbă-râioasă, verigar.