Meghatározás azonosító 897581:
Általános felhasználási szótárak
EVICȚIUNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierderea posesiunii sau proprietății unui lucru (în special imobil) asupra căruia cineva și-a valorificat un drept. – Pronunțat: -ți-u-.
EVICȚIUNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierderea posesiunii sau proprietății unui lucru (în special imobil) asupra căruia cineva și-a valorificat un drept. – Pronunțat: -ți-u-.