EVANGHELIE, evanghelii, s. f. Nume dat fiecăreia dintre cele patru cărti din biblie care cuprind legende privitoare la viața și la învățătura lui Hristos; p. ext. evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvînt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vîrî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citește în timpul serviciului religios creștin. [Var.: (pop.) vanghelie s. f.] – Slav (v. sl. evangelije < gr.).