EVANGHELIÁR (< fr., lat.) s. n. 1. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; tetraevanghel. Unele exemplare, realizate de mari caligrafi și miniaturiști (Gavril Uric, Anastasie Crimca), sunt adevărate capodopere. Primul e. în limba română a apărut în 1561 la Brașov („Tetraevangheliarul” lui Coresi). 2. Carte de slujbă ce conține pericope din cele patru Evanghelii, citite în cadrul liturghiei sau cu alte ocazii și aranjate în funcție de sărbătoarea Sf. Paști.