Eusebiu Puțin frecvent în onomastica românească, Eusébiu (Eusébie), fem. Eusébia, este un împrumut modern din Occident. Prin intermediul formei lat. Eusébius, actualul prenume reproduce un nume pers. gr. Eusébios, fem. Eusebía, necunoscut în epoca clasică. Creație a onomasticii creștine, numele grecesc are la bază adj. eusebés, „evlavios, pios, blînd” compus din eu- „bine” (→ Eufemia; Eufrosina; Eugen; Evdochia etc.) și vb. sebo „a prețui, a stima, a onora” (în epoca păgână verbul era folosit cu referire la zei). Din punct de vedere al semnificației, numele grecesc își găsește un corespondent aproape perfect în lat. Pius, format de la adj. pius, „evlavios, pios” (tot de aici și pietate) și purtat de numeroși papi. Răspîndit mai ales în apusul Europei prin cultul numeroșilor martiri și sfinți cu acest nume, Eusebiu și Eusebia se generalizează în epoca contemporană și prin influența cultă, laică. ☐ It., sp. Eusebio, Eusebia, magh. Euzebia, bg., rus. Evsevii, Evsevia.