Eufemia Din ce în ce mai rar în onomastica contemporană, Eufemia reproduce numele pers. gr. Euphemia, atestat destul de tîrziu în izvoarele grecești; mult mai vechi și frecvent este însă masc. Eúphemos, întîlnit în operele lui Hesiod, Homer, Tucidide, Pindar etc., fie ca nume mitologic (fiul lui Poseidon și al Europei), fie ca nume personal obișnuit și chiar cu valoare de supranume al lui Zeus (în insula Lesbos). Ca multe alte nume grecești, Euphemos (forma ceva mai tîrzie este Euphemios) este un compus din eu- „bine” și pheme „vorbire”. Ca termen comun, gr. euphemia era folosit în limbajul religios precreștin pentru a desemna tăcerea care urma după îndeplinirea libațiilor (vărsarea unei cupe de vin sau lapte, în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea); avînd aceeași etimologie cu neologismul eufemism (gr. euphemizein „a vorbi frumos”), vechiul termen păgîn este preluat și de către creștini care îl folosesc – schimbîndu-i sensul – pentru a denumi mulțumirea adresată lui Dumnezeu. Probabil această nouă semnificație a contribuit la răspîndirea numelui Euphemia printre credincioșii din primele secole ale erei noastre; atestat și în inscripțiile creștine latinești, numele a fost purtat de numeroase martire sanctificate și celebrate de biserică, prin cultul cărora Eufemia se răspîndește în Europa (mai cunoscut este cel al unei legendare fecioare din Asia Mică, martiră în timpul împăratului Dioclețian). Preluat din greacă de către slavi (în Galicia, de ex., numele este atestat încă din 1316, iar în pomelnicul de la Horodiște din anul 1484 apar formele Ievfimii, Himi), Eufemia pătrunde și în onomastica noastră; în 1492, într-un document din Țara Românească, fiica jupanului Pîrvu purta numele Fima. După 1500, atestările și formele devin destul de numeroase: Fimia, Himia, Fima și Fiman (forme masculine ca și Efimi, Ifimie, Ifemie), Evfimia, Afemia, iar mai tîrziu Eufimia, Eufemia, Femia, de proveniență cultă. Forma cea mai răspîndită și populară la noi a fost Efimița, astăzi evitată probabil și datorită existenței personajului comic cu același nume din farsa Conu Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale (o operă literară poate contribui atît la popularizarea unui nume cît și la compromiterea lui). ☐ Fr. Euphémie, it., magh. Eufemia, bg., rus. Efimia etc.