2 definiții pentru eticitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eticitate s. f. Caracterul a ceea ce este moral ◊ „[Petrarca saluta în] Parini pe cel dintâi care restituia poeziei implicita ei eticitate.” R.lit. 2 I 84 p. 22 (din etic + -itate)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eticitate s. f., g.-d. art. eticității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: eticitate
eticitate substantiv feminin
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||