5 definiții pentru eternit eternită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eternit sn [At: NOM. MIN. I, 279 / V: sf, int~ / Pl: ? / E: fr éternite, ger Eternit] (Îcn) Azbociment.

ETERNÍT s. n. (Constr.) Azbociment. – Din germ. Eternit, fr. éternit.

ETERNÍT s. n. (Constr.) Azbociment. – Din germ. Eternit, fr. éternit.

ETERNÍT s.n. Azbociment. [< fr. éternite, cf. germ. Eternit].

ETERNÍT s. n. azbociment. (< germ. Eternit, fr. éternite)

Intrare: eternit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eternit
  • eternitul
  • eternitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • eternit
  • eternitului
plural
vocativ singular
plural
eternită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)