9 definiții pentru eteră ederă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

eteră sf [At: ASACHI, S. L. II, 63 / V: (reg) ede-, iatră (pl: ietre), ie~ (Pl: ietere, ieteri) / Pl: ~re, ~ri / E: pbl rs ятеръ] (Mol, Mun) 1 Vârșă1. 2 Unealtă de pescuit asemănătoare vârșei1, cu plasa montată pe trei sau pe cinci cercuri și prevăzută cu două aripi.

èteră f. pl. Mold. plasă făcută din pânză de voloc întinsă pe cercuri: puse în stufării niște etere. [Rut. IATERĬ].

ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.

ĭéderă f., pl. e (lat. hĕdĕra, it. édera, pv. edra, vfr. ierre, nfr. lierre [din l’ierre], sp. hiedra, pg. hera). O plantă agățătoare ale căreĭ fructe negre seamănă a bace (hédera helix). – Scris și ederă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

éteră, étere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă.

Intrare: eteră
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eteră
  • etera
plural
  • etere
  • eterele
genitiv-dativ singular
  • etere
  • eterei
plural
  • etere
  • eterelor
vocativ singular
plural
ederă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.