eteră sf [At: ASACHI, S. L. II, 63 / V: (reg) ede-, iatră (pl: ietre), ie~ (Pl: ietere, ieteri) / Pl: ~re, ~ri / E: pbl rs ятеръ] (Mol, Mun) 1 Vârșă¹. 2 Unealtă de pescuit asemănătoare vârșei¹, cu plasa montată pe trei sau pe cinci cercuri și prevăzută cu două aripi.

ETERĂ (pl. -re, -ri) sf. Mold. 🐟 Unealtă de pescuit, un fel de vîrșă făcută din pînză de voloc întinsă pe cercuri de nuiele (🖼2003) [rut. jater].

èteră f. pl. Mold. plasă făcută din pânză de voloc întinsă pe cercuri: puse în stufării niște etere. [Rut. IATERĬ].

éteră, V. ĭatră.

ederă² sf vz eteră

ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.

eteră, etere, s.f. (reg., înv.) unealtă de pescuit făcută din plasă așezată pe niște cercuri; vârșă.