3 definiții pentru etelism

etelism sn [At: DN3 / E: it etelismo, ger Ethelismus] (Flz) Teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului.

ETELÍSM s.n. (Fil.) Teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului. [< it. etelismo, germ. Ethelismus, cf. gr. ethelein – a voi].

ETELÍSM s. n. teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului. (< germ. Ethelismus)

Intrare: etelism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular etelism etelismul
plural
genitiv-dativ singular etelism etelismului
plural
vocativ singular
plural