3 definiții pentru etelism
etelism sn [At: DN3 / E: it etelismo, ger Ethelismus] (Flz) Teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului.
ETELÍSM s.n. (Fil.) Teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului. [< it. etelismo, germ. Ethelismus, cf. gr. ethelein – a voi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ETELÍSM s. n. teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului. (< germ. Ethelismus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: etelism
etelism substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | etelism | etelismul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | etelism | etelismului |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||