ETAJERĂ, etajere, s. f. Mobilă (uneori fixată în perete) formată din unul sau mai multe rafturi suprapuse, pe care se așază de obicei cărți; poliță pentru așezat diferite obiecte. Era în perete o etajeră cu cărți. PAS, Z. I 68. Începu să se plimbe prin odaie, privind în neștire la lucrurile grămădite pe etajere. SADOVEANU, M. 112. [Seara, cearșafurile] se fac pachețele frumoase pe etajera dormitorului, pentru ca la inspecție să fie găsite curate. SAHIA, N. 114.