ESTACADĂ, estacade, s. f. 1. Punte fixă construită la țărmul unei ape mari către larg, pentru a realiza legătura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platformă așezată pe picioare înalte, pentru a realiza comunicația între două puncte situate deasupra solului sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime. ♦ Construcție din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea într-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micșora lățimea apei în acel loc. 2. Obstacol folosit pentru protejarea podurilor militare sau a porturilor contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Fr. estacade.