O definiție pentru esențialist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

esențialíst adj. m., pl. esențialíști; f. sg. esențialístă, pl. esențialíste

Intrare: esențialist
esențialist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esențialist
  • esențialistul
  • esențialistu‑
  • esențialistă
  • esențialista
plural
  • esențialiști
  • esențialiștii
  • esențialiste
  • esențialistele
genitiv-dativ singular
  • esențialist
  • esențialistului
  • esențialiste
  • esențialistei
plural
  • esențialiști
  • esențialiștilor
  • esențialiste
  • esențialistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)