O definiție pentru erofil
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
ERO-2 „timpuriu, primăvăratic”. ◊ gr. era „primăvară” > fr. éro-, engl. id. > rom. ero-. □ ~fil (v. -fil1), adj., care înflorește de timpuriu.
Intrare: erofil
erofil adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | erofil | erofilul | erofilă | erofila |
| plural | erofili | erofilii | erofile | erofilele | |
| genitiv-dativ | singular | erofil | erofilului | erofile | erofilei |
| plural | erofili | erofililor | erofile | erofilelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||