5 definiții pentru erminie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

erminie sf [At: DOSOFTEI ap. DLR ms / Pl: ~ii / E: ngr ἐρμηνεία] (Înv) 1 Interpretare. 2 Comentariu. 3 Explicare.

erminíe f. (ngr. erminía, vgr. ῾ermeneía). Sec. 17-19. Tĭlcuire, interpretare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

erminíe (erminíi), s. f. – Interpretare, explicație. Ngr. ἐρμηνεία (sec. XVII).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

erminíe, erminii s. f. 1. Expresie a unei gândiri; mod de exprimare; manieră de a vorbi. ♦ Alocuțiune. 2. Carte de explicare și de interpretare a picturii bisericești, cuprinzând normele după care se execută pictura unui lăcaș de cult. Cuprinde două părți: instrucțiunile tehnice privitoare la materialele folosite în pictură (culori, uleiuri, verniuri etc.) și tipicul iconografic după care se ghidează pictorii de biserici. Cel mai vechi manuscris cunoscut este Erminia picturii bizantine a lui Dionisie din Furna (sec. 18). 3. (Înv.) Hermeneutică. – Din gr. ermineia.

ERMINÍE (< ngr.) s. f. 1. Tâlcuire, interpretare, explicare a unui text religios. 2. Manual de pictură bisericească bizantină, care se ocupa în special de canoanele iconografiei teologice (compoziția scenelor, reprezentarea chipurilor, poziția suitei de texte care le însoțea etc.). Cea mai cunoscută e. aparține lui Dionisie din Furna (sec. 18). Au circulat în Țările Române în perioada medievală și în epoca modernă.

Intrare: erminie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erminie
  • erminia
plural
  • erminii
  • erminiile
genitiv-dativ singular
  • erminii
  • erminiei
plural
  • erminii
  • erminiilor
vocativ singular
plural