O definiție pentru ericaceu
*ericacéŭ, -ée adj. (d. lat. erica și erice, vgr. ereike, ĭarbă neagră, callúna [saŭ erica] vulgaris). Bot. Din familia ĭerbiĭ negre: smirdaru e ericaceŭ. F. pl. O familie de plante dicotiledonate al căror tip e ĭarba neagră. V. azalee.
Intrare: ericaceu
ericaceu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.