7 definiții pentru eretocrit eretecrit eretocritis erotocrit

eretocrit sm [At: (a. 1783) GÁLDI, M. PHAN. 183 / V: eroto~ (pl: ~tes), (îvr) ~is (pl: -te), eretec~ (pl: ~tes) / Pl: ~iți, (îvr) ~e / E: ngr αἱρετοκριτικός[1]] (Jur; grî) Arbitru. modificată

  1. În original incorect: αἱβετοκριτικός — LauraGellner

ERETOCRÍT s. v. arbitru, judecător.

eretocritis sn vz eretocrit


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

eretocrit s. v. ARBITRU. JUDECĂTOR.

EROTOCRITUL, scriere populară în versuri, din a doua jumătate a sec. 17, atribuită poetului cretan Vincenzo Cornaros și având la origine romanul cavaleresc medieval francez „Paris et Vienne” (sec. 15). Cartea, celebrând puterea dragostei, a fost tradusă pentru prima oară în limba română în sec. 18, cunoscând o largă circulație.

Intrare: eretocrit
eretocrit substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eretocrit eretocritul
plural eretocrite eretocritele
genitiv-dativ singular eretocrit eretocritului
plural eretocrite eretocritelor
vocativ singular
plural
eretecrit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eretocritis
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
erotocrit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.