*ERETIC, ‡ ERETIC I. ⛪ adj. Care constitue o erezie: doctrină ~ă; patriarhul ~ (PRV.-MB.). II. sm., ERETICĂ (pl. -ce) sf. Care profesează sau susține o doctrină eretică: de să va găsi să fie eretic, să va certa cu moarte cumplită (PRV.-LP.); cela ce-ș va despărți muiarea, pentru căce iaste eretică (PRV.-MB.) [fr.; < vsl. eretikŭ].