ERES, eresuri, s. n. Credință în forțe miraculoase, supranaturale ; concepție falsă (transformată în deprindere) ; prejudicată ; superstiție ; eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la conceptiile comune (ale unei societăți) ; p. ext. rătăcire, păcat. – Slav (v. sl. eresĭ < gr.).